Prietenă dragă..

Draga mea..

Femeie minunată, care-mi răspunzi la telefon indiferent de ora la care te sun, să mă auzi cum mă plâng că nu am apucat să-mi fac azi un duş sau că nu mai fac faţă tantrumurilor copiilor.. mamă dragă, care-mi înţelegi temerile când îţi scriu că fetiţa mea a făcut febră.. prietenă dragă, care-mi suporţi văicărelile, de multe ori nefondate, chiar dacă tu ai cu adevărat probleme care te macină în acele momente.index_fericire  Continuă lectura

E suficient doar sã ne iubim?!

Am uneori momente în care îmi vine să renunț la tot, să renunț la stabilitate, la amintiri, la relația construită în mai bine de 13 ani. Îmi vine uneori să-l las pe omul de lângă mine care parcă prea ușor cedează, nu vrea să lupte, pare dezinteresat. El nu vede lumea cum o văd eu, asta e senzația pe care mi-o lasă. Uneori îmi doresc o viață simplă, fără obligații sau compromisuri.

Continuă lectura

Pentru tine, dragă soț de soție nervoasă! (Ghid)

hugs-1062x598Suntem oameni! Tuturor ni s-a întâmplat la un moment dat (sau în mai multe momente) să avem o zi cumplită din aceea în care ne simțim supărați, frustrați, chiar furioși. Deci, nu sunteți singurii! Pentru o mamă însă, acesta este un lucru chinuitor. De ce? Pentru că ea trebuie să aibe chef de joacă oricând dorește copilul, pentru că trebuie să gătească micul dejun, prânzul, cina și de cele mai multe ori chiar și gustările, chiar dacă nu se simte în stare din cauză că suferă de sindrom premenstrual, pentru că trebuie permanent să strângă și să curețe după copii (și soț), pentru că are de făcut teme chiar dacă e chioară de somn și nu poate urmări o frază cap-coadă, pentru că trebuie să meargă cu fiica cea mare la concursul de dans chiar dacă bebe a trezit-o toată noaptea din cauza erupției dentare.. pentru că.. și lista poate continua la nesfârșit. A fi mamă este extrem de greu uneori! Continuă lectura

Oare sunt defectã?!

Atunci când îți dorești să devii mamă, începi să te „documentezi” cu referire la ce presupune. Și credeți-mă, ai nevoie de studiu intens și îndelung. Cum ți se schimbă viața? Cum va fi relația de cuplu după bebe? Cum vei face față ritmului de viață (mai ales dacă ești o fire cu tabieturi și nu prea poți renunța la ele, așa cum sunt eu)? Cum ar fi să ai gemeni? Dar tripleți? Cum, necum, din momentul în care vezi cele două liniuțe pe testul de sarcină, pui punct vieții de până atunci, și deschizi un nou capitol. Dar până la noul capitol, eu eram foarte curioasă să aflu cam ce simți, cum îți dai seama de faptul că ești însărcinată, asta înainte de a-ți face testul. Continuă lectura

Emoțiile primei sarcini – trimestrul 3

57fe29f78a6db_57fe29f78a724Cât de mare poate fi o burtă mare? Hmm..?!
De prin luna a opta, lucrurile „s-au îngreunat”. La modul că aveam senzația permanentă că trag un camion după mine. Când începusem să mă obișnuiesc cu starea de bine, cu tot ce era mai frumos în sarcină, ceva s-a întâmplat. Dintr-o dată mișcările timide ale bebelușei din burtă, s-au transformat în niste knock-out-uri de toată frumusețea. Și nu exagerez cu nimic când le numesc așa. Eram aproape sigură că nu mai e un singur bebe în burtă, sunt cel puțin trei. O foială permanentă în uterul meu, care oricum era deja cât roata de rezervă a mașinii. Nu-mi puteam explica unde anume s-au „mutat” celelalte organe ale mele?! Inima clar nu mai era la locul ei, simțeam cum pulsează de undeva din spate, înghesuită în plămânul stâng. Continuă lectura

Emoţiile primei sarcini – trimestrul 2

100_4051 (2)
Burtica mea la 25 de sãptãmâni

Pfiu! Gata cu greţurile, vãrsãturile, stãrile de rãu continuu (am crezut multã vreme cã aşa voi rãmâne pentru tot restul vieţii, jur!), migrene, salivaţie excesivã, şi alte alea de m­-au torturat vreme de 16 sãptãmâni. ŞAISPREZECE! M-am trezit într-o dimineaţã atât de fresh, atât de binedispusã, de m-am uitat în oglindã şi am reuşit sã mã deochi singurã. Se instalase paranoia (la câte am putut sã citesc pe internet, era anormal sã nu se instaleze), şi ba mi se pãrea cã nu mai sunt însãrcinatã, ba cã sigur ceva rãu s-a întâmplat. Ce am fãcut? Mi-am sunat soţul, bineînţeles. Nu trebuia sã ia parte şi el la isteria mea şi paranoia ce-mi învãluise mintea mai ceva ca-n primul timestru?! Ba daaa! Continuă lectura