Vine barza! (1)

15 ianuarie 2011. Ora 19:00. După o plimbare scurtă, înainte să mă îndrept spre casă, îi spun soțului să ne oprim la farmacie să iau ceva antiinflamatoare, pentru că mă doare burta.

 

Îmi întârziase menstruația două zile, dar nu voiam să-mi fac speranțe, visând la o posibilă sarcină. În ultimile opt luni testele negative aproape că mă demoralizaseră de tot.
Eram aproape sigură că nu s-a întâmplat minunea nici luna aceasta. Eram atât de tristă și resemnată.. În jurul meu aveam impresia că văd numai femei însărcinate, ori proaspete mămici. Mă simțeam parcă supărată pe mine, mă acuzam singură că sunt de vină pentru asta, deși medicii îmi confirmaseră că totul este în regulă. Nu-i mai credeam.. 
Cei din jur mă întrebau: „când ai de gând să faci un copil? Timpul trece.. profită că sunteți tineri!” Ce știau ei ce este în sufletul meu?! Și cât mă dureau cuvintele lor! Am avut în schimb sustinerea omului de lângă mine. M-a încurajat și mi-a insuflat optimism.
Îm acea seară, m-a luat de mână în drum spre farmacie, și mi-a zis: „n-ai vrea să mai faci un test înainte de a lua ceva pentru durere?” Mi-a tresărit inima la cuvintele lui. Dar așa am făcut. Am luat un test, doar unul, nu zece cum cumpărasem în lunile trecute, și o folie de antiinflamatoare. 
Am ajuns acasă. Nu am mai avut răbdare să aștept până a doua zi. Cunoșteam în detaliu fiecare prospect al testelor de sarcină: când este precizia mai mare, cum se utilizează testul bandă, testul tip casetă, cât trebuie lăsat pentru a interpreta corect rezultatul. Am zis că oricum e negativ, așa că nu are rost să aștept până dimineață. L-am făcut! În primele secunde pe test au apărut DOUĂ liniuțe. Eram șocată! Nu știam dacă este adevărat, dacă să mă bucur, dacă nu este „greșit” testul. Tremuram, eram atât de emoționată! Îmi amintesc și acum, am mers în dormitor și i-am spus soțului: „cred că sunt însărcinată!” I-am arătat testul, cam neîncrezător era și el la început, știind câte luni am „lucrat” la „proiectul bebe”.
Era seară, prin zonă nicio farmacie deschisă. Ne-am culcat, deși prea mult nu am dormit în acea noapte. A doua zi, la ora 7:00, l-am trezit pe soț și l-am trimis la farmacie. Luase de această dată un test electronic. Bineînțeles că și acesta a ieșit pozitiv, iar fericirea pe care am simțit-o în acele momente nu mi-a fost cu putință să o exprim prin cuvinte. Cele două liniuțe s-au transformat astăzi într-o minune de copil, o fetiță mult așteptată, comoara ce ne-a umplut inimile de iubire necondiționată! Sara mea iubită!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s