Mama

eusimama-1
eu cu mama

Îmi privesc copiii mutã de uimire. Sunt atât de perfecte încât mã întreb deseori ce am fãcut sã merit aşa minuni, aşa daruri nepreţuite?! Sunt un om normal, cu trãiri fireşti, cu stãri de bine şi uneori de mai puţin bine, cu frustrãri, cu angoase, cu emoţii puternice.. dar, spre deosebire de alţii, sunt un om foarte norocos!

Am fost aşteptatã, doritã, şi iubitã pânã peste poate, de cea care m-a ales sã-mi fie înger pe Pãmânt. M-a adorat din prima clipã şi a devenit cea mai bunã MAMÃ, fiindu-mi scut în faţa lumii, a rãutãţii acesteia şi a tuturor ce urmau a mã înfrunta. Nu-mi amintesc primii paşi, eram prea mica pe atunci. Nu-mi amintesc nici primul cuvânt ce l-am rostit, nici de ce am zâmbit prima datã, însã ştiu sigur cã ea, MAMA, era acolo. Era lângã mine sã mã prindã pentru a nu mã lovi, sã mã încurajeze şi sã-mi zâmbeascã, dându-mi încredere. De unde ştiu toate asta? Pentru cã o vãd fãcându-le cu fetele mele. Pentru cã aşa m-a învãţat sã fiu.

Am fost mereu o fire colericã, nu am fost un copil docil, mã rãzvrãtem mereu. Mi-a plãcut sã am punctul meu de vedere, sã-mi exprim opinia, sã fiu altfel şi sã mã fac auzitã. Mulţi din jur mã etichetau ca “obraznicã”. Însã mama, a ştiut sã mã ia de mânã, sã mã încurajeze şi sã nu-mi frângã aripile. M-a învãţat sã zbor, sã-mi clãdesc drumul pe principii fumoase, sã iubesc oamenii, sã-i respect, sã-i accept şi sã îmi asum toate faptele.

Nu mi-a lipsit nimic niciodatã.. însã nu i-am spus suficient de des  mamei (deşi nu ştiu ce înseamnã des în acest context) cât o iubesc, cât îi mulţumesc cã m-a ajutat sã devin omul, mama, soţia, femeia ce sunt acum. Cât sunt de recunoscãtoare acestui înger de om cã m-a crescut aşa, cã mi-a oferit tot ce a avut mai de preţ şi a înfruntat toate obstacolele pentru a mã vedea fericitã! Mama este îngerul meu, aşa cum fiecare copil pe acest pãmânt are îngerul lui.

Mama m-a învãţat sã caut mângâiere în braţele ei, şi atunci când am nevoie, dar şi atunci când nu.. Închid ochii şi parcã încã-i aud poveştile, vorbele de alint şi de duh care chiar şi acum mã hrãnesc.. am deschis ochii în ce a avut mai frumos, anume florile iubirii. Mama m-a crescut cu dragostea pe care limbile pãmântului sunt prea puţine sã o încapã.

Nu-mi pot închipui viaţa fãrã ea! (Asta nu m-ai învãţat, mamã!) Nu ştiu cum sã trãiesc fãrã sã o ştiu aparţinându-i aici şi acum etern.

Preţuiţi-le, îmbrãţişaţi-le, iubiţi-le! Mamele sunt îngeri pe pãmânt!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s