Baby on board!

06b05cf138f9c282ed49a9b386a1875dPfoai! Cât am așteptat momentul ăsta!
Visam să mă văd acasă, legănându-mi copila, cântântu-i, hrănind-o, alintând-o, ieșind ca o zână afară, plutind pe un norișor de fericire, prezentând-o lumii ca pe „trofeul suprem”, iar ea râzând către lume. Așteptam să vină „tati” acasă (of course, „iubi”/”puiu”/”soțule”/”dragule”/”bă bărbate” se transformă automat în „tati”) să mă găsească în pragul ușii în cea mai sexy rochie cu cel mai generos decolteu, cu acel ruj roșu pe buze cumpărat doar pentru ocazii speciale, cu cina pe masă, copilul vesel, bla bla bla.. Hello!! Wake up!


Un omuleț mic, care nu înțelege ce e cu el acolo, a pus stăpânire pe casă, pe mamă, pe nervii ei, pe somnul ei, pe sânii ei, pe tot!! Pe toooot!
Cică admiterea la facultate e un lucru dificil.. ha ha ha! Examenul pentru obținerea permisului, căsătoria, obținerea jobului mult râvnit, sunt fleacuri pe lângă îngrijirea unui pui de om mic de vreo 50 de centimetri.
Somnul devine un vis frumos, cu care te intâlnești la fel de des precum „te vezi” cu „iubi”. Rochia aia sexy cu decolteul generos, cu care îți propuneai să-ți aștepți soțul în prag, arunc-o! Pierde-o! Sau mai bine uită o vreme de ea (e motiv de depresie, și crede-mă, n-ai timp de așa ceva!!).. pe sâni a pus monopol bebe. Explică-i lu’ tati că sânii ăia umflați care stau să pocnească nu-s așa că l-au zărit pe el, ci pentru că „furia laptelui” i-a „năpădit”. Mâncare?? O friptură de ouă sigur îi va potoli foamea, și să fie mulțumit dacă-s încă în termen.. ah! Și să nu uite să facă și pentru „mami” o porție, care n-a apucat nici buda s-o viziteze azi.
Viața ta e cu susul în jos.. trage aer în piept, golește-ți mintea, fă trei incantații, în scurt timp bebe te vrea fresh. Caută-ți un fotoliu comod, jaluzele cât mai opace, haine largi, comode, și înarmează-te cu răbdare.. multă, multă răbdare! Anunță-ți rudele, bunicii, matușile, prietenii că-s bineveniți în vizită (doar) atât timp cât vor să-ți ofere ajutorul, dacă sunt dispuși să stea cu bebe cât îți faci un duș (te vei simți fix ca la spa când vei avea 15 minute de o baie cu spumă în cadă), sau să dormi 30 de minute. Nu te crede SuperWoman! Nu ești! Iar aia nici nu există! Acceptă ajutorul celor din jur, trasează sarcini dacă ai apropiați cooperanți, așa se vor simți utili și ei, iar tu îți poți savura 15 minute o cafea. Dacă nu, explică politicos că e o perioadă în care nu poți fi o gazdă bună, iar dacă insistă să vadă bebelușul (pe mine mă exasperau maxim), explică-le că bebe nu pleacă nicăieri, oricum mai mult de un gri nu distinge, încă nu vorbește, nu merge, și e important să înțeleagă că trebuie mai întâi voi (părinții) să vă acomodați cu noua „ipostază”.
Nu este usor deloc.. pe lângă toate astea, în mintea ta înfloresc tot felul de idei trăznite (că deh! Cu ce să-ți ocupi si tu mintea dacă nu cu idei de genul?!): oare nu doarme prea mult/puțin? Oare mănâncă suficient? Oare nu e prea cald/rece în cameră? Dar dacă nu mai respiră? Dacă se întoarce cu fața în jos și se sufocă? Dacă îl doare ceva, cum îmi dau seama? Dacă.. Dacă.. Dacă.. ?! Nu, nu ești nebună! Așa sunt toate mamele. Eu una, de când am născut primul copil, am simțit cum mă năpădește un soi de nebunie. Au trecut aproape 8 ani de atunci. N-a trecut! Cred că încă sunt nebună, iar asta nu-mi va trece prea curând. Rămâne starea mea de fapt.
A durat ceva timp până să-mi creez o rutină, și până lucrurile au revenit la „normal” (un normal diferit, dar normal). Trupul meu nu mai era ca înainte. Era fragil, dar atât de puternic și uimitor în același timp. M-am ales cu o cicatrice, dar o port cu mândrie. Este dovada că am dat viață, că boțul ăla mic de-mi toca nervii era minunea pe care am așteptat-o 9 luni.
M-am simțit judecată într-o perioadă în care eram vulnerabilă și în care trebuia să învăț atât de multe lucruri noi. Dar am reușit să o scot cumva la capăt. Așa, în stilul meu, cum am considerat eu că e mai bine pentru puiul meu. M-am bazat pe instinct. A fost greu, dar a fost și frumos. Și în toată nebunia aia, am învățat să mă bucur de fiecare moment alături de fetița mea. Am trecut peste toate, și ca să-mi duc nebunia la sfârșit, am mai făcut un copil. Să o iau de la capăt, că-mi era dor!
Tu, mamă care poate citești aceste rânduri, îți dau un sfat: nu fi dură cu tine, ești la fel de firavă ca și puiul pe care tocmai l-ai născut. Dă-ți timp, acceptă că ești om, iar tot ce faci, faci din iubire, și cu iubire. Ești minunată! Vei reuși!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s