E uşor să te îndrăgosteşti.. greu este să păstrezi iubirea

Atunci când simți primii fiori ai dragostei, acei fluturi în stomac, ai vrea așa să nu se termine niciodată. Te simți în al nouălea cer, fericit până peste poate. Nu te saturi să trăiești toate astea zi de zi, clipă de clipă. Suntem dispuși să fim de-o amabilitate de nedescris cu „iubi”. 🙂  Îi acceptăm tabieturile, ba chiar îl încurajăm să și le mențină. Îmi amintesc și acum momentul în care mi-am făcut cunoscut punctul de vedere într-o situație ce mă enerva la culme legat de un tip de pantaloni rupți în genunchi. Bineînțeles, în cel mai „dulce” și diplomatic mod am făcut-o.. cum ar fi putut „iubi” să vadă colții mei de fiară sălbatică chiar în cele mai tandre momente?! Dar, câți ne gândim în acele clipe că toate astea vor deveni o rutină, sau.. că se vor transforma într-o normalitate? Sau că vom trece peste ele din plictiseală?love-hand-18146-hd-wallpapers

Societatea în care trăim ne influențează maxim, chiar și pe latura asta a îndrăgostelii. Este ca un tipar lucrul ăsta.. când zici că te-ai îndrăgostit, cei din jur așteaptă să vadă la tine, la voi ca și cuplu, gesturi romantice de amploare, cine sub clar de lună la 5000 m înălțime, cereri în căsătorie scrise pe cer, selfie-uri din turnul Eiffel..
Poveștile de dragoste ale marilor scriitori sunt construite fix pe consumarea lentă a marii pasiuni de la începutul relației dintre cei doi. Toate concluzionează că începutul e plin de îndrăgosteală, iar ăsta ar fi cel mai important lucru în relația ce se încheagă.
Ei bine, totuși, de ce statisticile arată rata divorțurilor ca fiind atât de mare?!
De ce ajungem la un moment dat să ne simțim neiubiți, neapreciați, nemulțumiți, în relația care la început părea a fi pe toată viața perfectă, și în care ne vedeam permanent îndrăgostiți?!

Este doar un miraj ăsta, creat de societatea în care trăim.. o minciună care te atrage și te cuprinde instantaneu, mai ales dacă te aștepți să ai fluturi în stomac la nesfârșit. Well, îi poți avea, dar probabil cu altcineva..
Am tot auzit: „căsnicia nu este o chestiune ușoară..” Da, este teribil de greu câteodată! Știi de ce? Pentru că e nevoie de muncă și răbdare să o întreții, să o „cultivi”, să o crești. Trebuie să lucrez cu mintea mea pentru a-mi aminti că eram un cuplu de îndrăgostiți înainte de a avea copii, o carieră, înainte de a avea facturi de plătit.. aceste lucruri ne-au acaparat viețile. Uneori (de cele mai multe ori, de fapt!), trebuie să-mi organizez bine timpul, așa incât să avem și noi momentele noastre (eu&al meu soț), pentru a ne face câte o bucurie, o surpriză cât de mică, sau să ne scriem un sms, ori să vorbim de-ale noastre, sau chiar să flirtăm unul cu altul.. Trebuie să muncim amândoi, să dăm tot ce avem mai bun pentru a ne menține relația pe picioare.
Căsnicia mi se pare un lucru viu, care poate muri dacă este neglijat, de oricare dintre părți..

Căsnicia mea este un „work in progress” permanent. Viața pe care o trăim, copiii, stresul jobului, ne fac să uităm de noi câteodată. Realizăm asta, și atunci încercăm să discutăm, să conștientizăm că între noi este iubire profundă, adevărată, și încredere. Aceste lucruri le-am clădit în timp, cu răbdare. Căsnicia ne este port în viața noastră, atunci când furtunile vieții simțim că ne doboară. În acele momente mă năpădesc lacrimile. Nu există nicio îndoială că n-ar mai exista dragoste din partea mea pentru el, sau din partea lui pentru mine, dar când viața ne lovește, fluturii din stomac zboară departe. Însă, atunci când ne regăsim în momentele noastre, fluturii revin. Ne-am promis la început de drum că vom fi unul pentru altul atât la bine, cât și la greu. După 13 ani suntem încă împreună, chiar și fără fluturi uneori, fără adrenalină, fără a avea nevoie de lucruri noi pentru a ne reîndrăgosti.

Nu toți suntem norocoși, nu toți regăsim în soț/soție un port sigur, unde să ne retragem pentru a găsi liniște și echilibru. Nu toți, pentru că nu toată lumea este dispusă să lupte pentru căsnicia lui, să o îngrijească, să o apere și să muncească îndeajuns pentru ea.
Cred că ar trebui să ne amintim cu toții că noi ne creem micul nostru univers, cu perfecțiunile și defectele noastre, dictate de emoțiile, trăirile noastre, viața noastră, și nu ar trebui să ne ghidăm sau să ne lăsăm manipulați de puterea societății care ne dictează cum ar trebui să arate până și îndrăgosteala dintre noi.

Iubiți-vă profund și sincer, zilnic, în modul vostru, fără stereotipuri, fără modele idealiste.. fiți voi! Îndrăgosteala este doar prologul. Iubirea profundă, respectul și echilibrul dintre voi sunt restul poveștii.. și e partea care demonstrează cât sunteți de dispuși să munciți pentru ea.

Nu există căsnicie fără probleme, fără suișuri și coborâșuri. La urma urmei, căsnicia perfectă este legătura dintre doi oameni imperfecți care refuză să renunțe unul la celălalt. ❤

2 gânduri despre &8222;E uşor să te îndrăgosteşti.. greu este să păstrezi iubirea&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s