Pățanii de-ale sarcinii

Sarcina, cu toate cele ale ei, bune și mai puțin bune, este o perioadă spectaculoasă în viața unei femei. De la grețuri și vărsături, până la euforia pe care o simți când îți vezi puiul pentru prima dată, toate trăirile și emoțiile ți-s date să le ai. 😊

Spre finalul sarcinii, undeva după luna a opta, medicul te cheamă la control mai des pentru monitorizare. Ei, vedeți voi, nu e ușor pentru o gravidă, cu o așa burtă, să vadă prea bine ce se mai află pe sub ea (sub burtă). 🤰 Așa că, faci totul după instinct, palpând și căutând, presupunând. 🙈

Eram prin săptămâna 36 de sarcină, urma un control de rutină. Bineînțeles că nu mă puteam prezenta „neprezentabilă” la ginecolog.. care, pe lângă faptul că e ginecolog, e și bărbat. M-am frezat și m-am cremuit de parcă urma să mă iubesc cu al meu soț o noapte întreagă, nu mergeam la un control la ginecologie.

Îmi cumpărasem cu câteva zile în urmă un ulei de corp sub formă de spray (de la Avon sau Oriflame, ceva de genul, cred că îl știți multe dintre voi) cu rol de hidratare a pielii. Era vară, așa că am profitat și aproape că am turnat tot tubul pe mine. Avea așa un miros primăvăratic, și părea așa fresh, încât am zis să mai dau o dată cu el. Era și bun pentru pielea abia epilată, deci.. am golit spray-ul. Eram toată numai un miros de flori și primăvară.

M-am îmbrăcat, și am plecat la doctor.

Am intrat în cabinet, doctorul mă ajută să mă așez pe masă cu cracii în sus, ca să poată face controlul.

Începe consultul. Aud niște chicoteli.. pff.. nu vedeam nimic de burtă, nu înțelegeam ce găsesc de râs la mine, doar nu-s prima gravidă pe care o vede.. în poziția aia. Aud și asistenta cum pufnește în râs.. what?? Ce se întâmplă? Clar era ceva la mine. Dar când ești în acea poziție, și vreo două persoane sunt cu ochii fix la ce-ai tu sub burta de gravidă, e clar că nu hohote de râs e ce vrei să auzi. Așa că, de-acuma plină de nervi 😠, îi întreb: „aa, e totul ok acolo?” Doctorul, un drăguț de fel, se scuză și încearcă să se abțină. Dar, ce să vezi? Nu prea poate. Asistenta își căuta de treabă, era cu spatele, râdea înfundat. Pfoaai.. mă sprijin în coate și reușesc să ridic capul. Mă uit spre „locul” cu pricina. 😳🙈 Oh, Dumnezeule!! Picioarele mele arătau ca pregătite de o petrecere ultra-mega-sclipicioasă.

Am înțeles atunci: am folosit ulei de corp cu sclipici. Sub lumina puternică a reflectorului din cabinet, îndreptat spre zona „consultată”, vă imaginați că eram precum o minge strălucitoare, din aceea argintie, dintr-o discotecă. (La soare te puteai uita, la mine.. ba!) Am început și eu să râd, vă imaginați. Și acum râd, când îmi amintesc. Era așa o situație stânjenitoare-comică, de râdeam cu toții. M-am dat jos, nici nu mai auzeam ce-mi spune. Eram cu privirea în pământ, încercând să-mi găsesc încălțările și să plec naibii o dată de acolo. În timp ce mă conducea spre ieșire, mi-a spus că este în regulă să vin la control așa cum sunt, nu e necesar să apelez la niciun „artificiu”.. sau sclipici. Nu e necesar să fiu trancy-fancy. 😂

(Pățania nu-mi aparține, dar mi s-a părut prea tare să nu vi-o împărtășesc.)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s