Traume de mamă – răspunsul neglijării emoționale din copilărie

Traumele.. Le resimt atunci când fii-mea aia mare țipă la mine când nu-și găsește nu știu ce tricou cu nu știu ce unicorn pe el.. Le resimt atunci când soțul meu vine acasă de la job, intră pe ușă, și are acea figură de om nervos, iritat, dar fără să zică ceva.. Le resimt atunci când părinții mei mă sună să mă ia la rost pentru că nu i-am mai sunat de o vreme să îi intreb ce fac.. Le resimt chiar și atunci când o amică se laudă cu ce a realizat, sau chiar și când cineva îmi face un compliment..

Continuă lectura

Copile, te iubesc într-atât de mult, încât îți pot spune „NU”, ca să poți spune „DA” lucrurilor potrivite

Dragul meu copil, de multe ori poate ți se pare (cum și mie mi se pare, recunosc!) că a-ți spune „nu” este de fapt menirea mea ca mamă. De fapt, chiar este datoria mea (și una pe care o iau foarte în serios!), ca mamă a ta. Pentru mine, termenul „părinte” nu este un substantiv si atât.. este mai degrabă un verb.

Continuă lectura

Am două cezariene. Asta mă face o mamă mai puțin bună? 🤷‍♀️

Cezariana a fost inventată de femeile din Africa, cu multe secole în urmă. Moașele, împreună cu chirurgii din Tanganyika și din zona lacului Victoria, au perfecționat această procedură prin care femeile pot da naștere copiilor, acum câteva sute de ani. 

Atunci când o gravida nu reușea să nască natural, aceștia o sedau folosind cantități foarte mari de alcool din banane. O legau pe mamă de pat pentru a rămâne în siguranță, sterilizau un cuțit la flacără și apoi făceau incizia. Totul se petrecea foarte rapid dar cu foarte mare atenție, pentru a preveni o hemoragie abundentă sau afectarea altor organe.

Continuă lectura