Copile, te iubesc într-atât de mult, încât îți pot spune „NU”, ca să poți spune „DA” lucrurilor potrivite

Dragul meu copil, de multe ori poate ți se pare (cum și mie mi se pare, recunosc!) că a-ți spune „nu” este de fapt menirea mea ca mamă. De fapt, chiar este datoria mea (și una pe care o iau foarte în serios!), ca mamă a ta. Pentru mine, termenul „părinte” nu este un substantiv si atât.. este mai degrabă un verb.

Nu cred că ideea „copiii sunt copii, nu înțeleg multe..” poate fi o scuză pentru a nu-mi asuma responsabilitățile de părinte. Da, mi se întâmplă uneori să-mi scape de sub control unele lucruri, dar nu cred că asta înseamnă să fiu nepăsătoare, și să sper că vei reveni singur pe drumul corect.

Cred că divinitatea ne-a ales pe mine și pe tatăl tău să-ți fim părinți cu scopul de a ne asuma această responsabilitate: de a te ghida și de a-ți fi alături și a te sprijini. Cred că tot ce-ți spun și tot ce fac pentru tine contează – pentru că, de fapt, TU CONTEZI!Nu îi înțelegeam pe părinții mei atunci când îmi impuneau anumite limite, și spuneau că motivul este „pentru că te iubim!”. Iar asta, până când am devenit și eu mamă. Chestia asta nu are legatură cu maturitatea ta, ci cu noi, părinții tăi. Este responsabilitatea născută în noi odată cu tine, aceea de a te vedea bine, de a fi pe calea cea bună, în limitele care-ți oferă siguranță. Pentru că, vor exista urme de îndoială până și față de oamenii care chiar îți vor binele.

Îți spun „nu” acum pentru că simt că asta este datoria mea, cel puțin deocamdată. Într-o bună zi (mai devreme decât probabil mă aștept), asta va fi și datoria ta. Atunci aș vrea să simți că ți-am insuflat lucrul ăsta prin acea voce interioară care te va îndruma spre ceea ce este corect, drept și adevărat.

Nu-ți spun „nu” pentru că vreau să te supăr, sau să ne certăm, ori să-ți fac viața grea. Ar fi foarte ușor să zic „da” multor lucruri. Însă știu că mai târziu vor apărea frustrări de ambele părți. Nu-mi este ușor să-ți spun „nu” atunci când alți copii din preajma ta primesc un „da”, și un „da” al meu ar însemna liniște și pace.. pentru moment. Nu este ușor să-ți spun „nu”, când tuturor le este permis să „da”. Nu este ușor, dar sunt convinsă că va merita.

Va merita pentru momentele în care, niște „prieteni” te vor îndruma să faci ceva periculos, iar tu vei avea puterea să te opui, să spui „nu”. Va merita pentru momentele când vei fi tentat să faci ceva ce-ți poate crea probleme, și-ți vei aminti că fix pentru același lucru, eu ți-am zis „nu”. Va merita, dacă vreuna din conversațiile pe care le-am avut îți va oferi motiv de gândire în luarea unei decizii, care te-ar putea afecta pe moment sau mai târziu. Va merita pentru atunci când vei avea puterea să le spui celor care greșesc și au nevoie de ajutor, că „nu” este decizia corectă pentru ei.

Este in regulă, și chiar recomandat, ca această discuție să o avem uneori. Cu siguranță nu suntem părinții perfecți, iar câteodată greșim și ne asumăm asta. Cu toate acestea, copilul meu drag, vreau să știi că în spatele fiecărui „NU” există întotdeauna un motiv foarte bine întemeiat, așa cum este și în spatele fiecărui „de ce?” al tău, doar-doar să mă convingi să zic „da”. Voi fi mereu aici să-ți ascult fiecare motiv ce te-a făcut să iei propriile decizii.

Lucrurile par mărunte uneori, insignifiante, dar, într-o bună zi, un „da” sau un „nu” pot fi o luptă a ta pentru viața ce o ai în față. Vor fi multe ispite, vor fi mulți cei ce vor dori să „îți arate calea”, așa că, te sfătuiesc să gândești critic, să te întrebi cum te vor influența deciziile tale pe viitor. Te învăț, copilul meu, să fii responsabil acum, pentru că merită! Ești de neprețuit, minunat și extrem de important, pentru noi, dar mai ales pentru tine.

Te iubesc într-atât de mult, încât îți pot spune „nu”, ca să poți spune „da” lucrurilor potrivite.

Chiar săptămâna asta, în timp ce erai afară și te jucai alături de alți copii, te-ai oprit dintr-o dată.. te-ai oprit din joaca ta și te-ai uitat furioasă la un alt copil care a aruncat pe jos un ambalaj. Ai mers la el și l-ai convins că a greșit, fără să te facă cineva atentă sau pentru a fi văzută. Am fost tare mândră de tine. Nu știu ce i-ai spus, eram la distanță, dar am știut în acel moment că a meritat un „nu” spus cândva. Asta vrem noi, părinții voștri: să faceți ceea ce trebuie chiar și atunci când nimeni nu se uită – de fapt, mai ales când nimeni nu se uită.

Uneori, însă, poate voi spune „nu” când ar fi trebuit să zic „da”, sau invers.. vom greși și noi, și veți greși și voi.. dar vom învăța împreună, ne vom ierta și indiferent ce se va întâmpla, indiferent de alegerile pe care le veți face, vom fi mereu aici, pentru voi, necondiționat. Nu vă vom judeca, ci vom încerca să găsim împreună cea mai bună soluție.

Deci, dragii mei copii, spun „nu” pentru că am spus „da” când am ales să fiu mamă. Iar aceasta e cea mai minunată și valoroasă datorie a mea. ❤

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s