Un basm modern – Între Mămici

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, n-am fi existat naibii niciunul din noi.. A fost odată o mamă, care era epuizată de oboseală și de toate treburile pe care le tot făcea zi de zi.

Dar, într-o zi, BOOM! Fix în fața ei, în mijlocul sufrageriei, lângă mormanul de rufe uscate strânse și neîmpăturite și lângă sacul de jucării răsturnat pe covor, a apărut, ce credeți? A apărut o zână..

„Draga mea, am venit să îți îndeplinesc cele mai arzătoare și ascunse dorințe!”, zise zâna cea bună. „Spune-mi care este cea mai mare dorință a ta, iar eu ți-o voi îndeplini: să te căsătorești cu un prinț? Să trăiești într-un palat? Să te transform într-o prințesă? Să zbori pe un covor fermecat? Să trăiești printre stele?”.

„Băi, zâno, tot ce-mi doresc acum”, spuse mama epuizată, „absolut tot ce-mi doresc acum, este un somn neîntrerupt de o noapte, cei ce locuiesc în această casă să AUDĂ și să FACĂ ce le spun eu, și să mă pot duce la baie să fac pipi fără ca cineva să urle de parcă am plecat pe Lună, ori altcineva să-mi povestească nu-știu-ce tâmpenie, ori să am spectatori!”.

„Abracadabra!”, zise zâna, și BOOOOM! Dorințele mamei au fost îndeplinite.. s-a trezit într-o cameră luxoasă de hotel de 5 stele, cu un pat imeeens, curat, fără firimituri ori piese Lego prin el, pe jos podeaua strălucea, nu era zare de haine împrăștiate, de jucării aruncate, ori resturi de măncare.. baia era ceva mirific, nu exista pastă de dinți pe oglindă, săpun lichid pe jos, ori vreun sul de hârtie igienică aruncat în closet.. mirosea a magnolii.. era ca la SPA.

Mama cea epuizată (al cărei nume nu-l voi da, pentru că știe ea foarte bine cine e!), a făcut o baie luuuungă, într-o cadă plină cu miresme amețitoare, timp în care nimeni, dar absolut nimeni nu a strigat-o ori a „păzit-o”, și nu s-a trezit cu nicio păpușă LOL în cadă, ori cu vreun slime, și nimeni nu a folosit în acel moment vasul de wc pentru a arunca diverse obiecte „la țintă”..

Apoi, după acea baie fermecată, mama a găsit pe mini-barul din cameră un pahar de prosecco rece, o sticlă de șampanie, și un maseor pregătit să-i relaxeze toți mușchii.. după acel ritual de relaxare, mama a picat în cel mai adânc somn, fără vise, fără întreruperi, fără degete în ochi, fără urlete ale copiilor, fără alarme la telefon ori ceva.

A doua zi, mama cea epuizată care acum nu mai era așa epuizată, s-a întors acasă (nu știu cum naiba a găsit drumul, nu mă întrebați).

În mijlocul sufrageriei o aștepta ca pe-o pâine caldă, zâna cea bună și frumoasă.

„WTF??” – a fost reacția mamei.. „nu ai zis că-mi îndeplinești cele mai arzătoare și ascunse dorințe? Mă așteptam să găsesc acum o casă ca-n emisiunile de la TV, alea de se vând cu 1 milion de dolari la ofertă! Ce dracu’ e aici?!”

„Tu glumești, nu?!”, zise zâna cea bună și frumoasă.

„Băi, mamă epuizată, dar eu crezi că am mai avut timp de îndeplinit dorințe? M-ai lăsat aici singură să am grijă de copiii tăi, în timp ce tu te răsfățai în camere de lux, cu băi aromatice și masaje de relaxare.. mi-am petrecut tot timpul ăsta țipând: SPĂLAȚI-VĂ DINȚII, MÂINILE, PĂRUL! ÎMBRĂCAȚI-VĂ! DEZBRĂCAȚI-VĂ! MÂNCAȚI! Și ascultând aproape continuu „am o căsuță mică”, cum face pisica și ce probleme existențiale poate avea un copil de 8 ani.. wtf?! Și, să fiu sinceră, ești norocoasă că m-ai găsit încă aici.. ok?!”

Și uite-așa, mama cea epuizată, care nu mai era chiar așa epuizată, i-a turnat zânei un pahar de vin, și au băut amândouă până ce au amețit „puțin”, și s-au împrietenit mai bine, în timp ce copiii s-au autoservit la prânz cu toată înghețata existentă în congelator, și, bineînțeles, și cu toată ciocolata la cină, și fără nicio îndoială, nu s-au culcat mai devreme de miezul nopții.

Astfel, mama cea epuizată, împreună cu zâna cea bună și frumoasă, au încheiat seara cu promisiunea că vor rămâne cele mai bune prietene pentru totdeauna, și că vor fi acolo una pentru cealaltă, de fiecare dată când vor avea nevoie.

Nu există, bineînțeles, nicio baghetă magică în lumea reală. Dar există în viața reală oameni care îți aduc magie în viața ta, pe care îi simți aproape de tine, care simți că te înțeleg și te ajută în cele mai grele momente ale tale.. sunt acei oameni, acele zâne bune și frumoase, cu care poveștile vrem să le încheiem cu: „și au trăit fericiți, în armonie și veselie, până la adânci bătrâneți!”. 😊

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s