„Mami, sunt aici! Mă vezi?” – Între Mămici

„Mami, stai aici lângă mine cât mănânc, te roooog?” – m-a întrebat fetița mea.. stătea la masă, servind micul dejun, în timp ce eu mă agitam prin bucătărie, încercând să rezolv din treburi, curățând și încercând, totodată, să îi acord și ei atenție (nu reușesc însă niciodată 😔). „Am să vin, mami, lasă-mă să termin ce am de făcut aici, mai întâi!”, i-am zis. Am încercat să strâng mai repede, să termin ce aveam de făcut. „Mami, te rog! Vino lângă mine!” – m-am oprit, m-am întors către ea, și i-am văzut fățuca dulce și ochișorii ce tânjeau după mine.

Mă invitase deja de două ori..

Să mă duc lângă ea. Să stau cu ea. Să fiu acolo.

În mintea mea se perindau toate cele ce le aveam de făcut, și faptul că nu găsesc niciodată suficient timp să fac tot ce îmi propun. Dar nu am putut să o mai refuz încă o dată, a nu știu câta oară zilele astea.. am acceptat, am lăsat totul baltă, și m-am dus lângă ea. M-am oprit din tot ce făceam, iar când m-am așezat lângă ea, i-am văzut ochii mari și verzi care mă priveau plini de uimire.. de uimire că sunt acolo lângă ea, doar pentru ea. M-a durut acea privire, și știți de ce? Pentru că am realizat că acele clipe nu le voi mai retrăi, iar copilul meu s-a obișnuit să fie refuzat. Cu fiecare secundă, minut, oră, zi, copilul meu crește, și nu mă voi mai putea bucura de timpul trecut.. m-a durut pentru că nu am realizat, în tot haosul meu, cât de neprețuite sunt acele momente pe care copila mea mi le cere doar pentru ea.

Toate aceste momente nu le va cere mereu.. va veni o vreme (care nu e deloc îndepărtată) când în loc de „Mami, hai vii să stai lângă mine?” voi auzi „Mami, merg la prietena mea”, iar eu voi fi exclusă din „planurile” ei de joacă, de stat, de povestit.. îmi va fi dor de aceste momente, și le voi vrea înapoi. Dar, din păcate, cu toții știm că nu se poate.

O să îmi fie dor să fiu „idolul ei”, „persoana ei preferată” (bine, aici dacă-i exclud pe taică-su’ și soră-sa). O să tânjesc să fiu singura persoană pe care și-o dorește aproape, îmbrățișarea mea să fie singura pe care să vrea s-o simtă..

Va veni o vreme în care tot ce îmi voi dori va fi să stau doar eu cu ea, să îmi povestească ce îi trece prin minte, ce vise are, ce își imaginează și cât de mare e iubirea ei pentru mine.. lucruri atât de importante pentru ea acum.. să-mi povestească de rolurile primite de jucăriile ei, de scoicile pe care le colecționează, de jurnalul ei secret.. dar acele momente vor ține de timpul trecut, și știu sigur că îmi va fi dor și mă va durea.

Dar, pentru că nu putem întoarce timpul, este un motiv întemeiat să fim prezenți acum, aici, alături de copiii noștri, să le acordăm atenția și timpul pe care ni le cer. Mi-am promis că voi accepta fiecare „invitație” a copilelor mele, de a fi, de a le vedea, de a sta lângă ele atunci când mi-o cer.. și nu numai! 👩‍👧‍👧

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s