Tortura proaspetelor mame – Între Mămici

Sara, prima fetiță, cât a fost bebe, a fost copilul care creștea ca la carte. Doarmea tun toată noaptea, mânca la fix 3 ore, și exact cât scria la carte că trebuie să mănânce, nu plângea, se juca.. și-mi ziceam pe atunci: „Doamne, ce ușor se cresc copiii!”. Mai auzeam câte o mămică care-mi spunea că e traumatizată, pentru că de când a născut, nu mai doarme 😳. Jur că nu înțelegeam.. sau că între 3 și 5 dimineața, copilul vrea joacă.. 🙈 Well, la a doua fetiță, am înțeles cum este să ai un copil care nu doarme, care plângeeee, care stă treaz între 3 și 5 dimineața și vrea joacă 😩. Toată lumea îmi spunea „să rezist!” că va trece.. WTF?! .. cum naiba să rezist când în 3 zile am 5 ore de somn adunate, când urlă și nu știu de ce urlă, când tocmai la 3 dimineața vrea joacă?!.. atunci am înțeles că proaspetele mămici sunt torturate.

O să mă întrebați cine naiba le torturează pe proaspetele mame?! Cine? Ei bine, noi toți! Noi, ca societate, noi comunitatea din care fac ele parte.. și uneori noi, familia.. nu glumesc, sunt cât se poate de serioasă.Privarea de somn este o metodă de tortură folosită încă de acum 500 de ani, și care este încă în uz și în zilele noastre în anumite zone ale globului, sau de diferite instituții în diferite scopuri. A fost folosită cu precădere în golful Guantanamo. Diferența este că în golf privarea de somn se făcea în mod intenționat, comparativ cu privarea de somn a proaspetelor mămici, care nu se face în mod intenționat. Dar efectul este același.

Lipsa somnului are aceleași efecte asupra organismului precum are alcoolul. Torturarea prin lipsa somnului este concepută pentru a crea schimbări la nivel psihologic, lucru care ar obliga persoana torturată să se supună, să piardă simțul realității și să vorbească. Lipsa somnului pe o perioadă lungă de timp, nu este deloc în regulă pentru nimeni, mai ales pentru o proaspătă mămică. Acest lucru provoacă tulburări cognitive, furie, iritabilitate, anxietate, depresie, și chiar psihoză. Psihoza, din fericire, este mult mai rar întâlnită în rândul proaspetelor mămici, dar nu înseamnă că nu există. Ba chiar este și extrem de periculoasă.

Acum câteva zile am citit un studiu efectuat de americani despre sănătatea mintală a femeii care abia a născut. Erau mărturii ale unor mame care s-au recuperat total după o depresie post-partum severă descoperită și tratată la timp, dar și după o tulburare de stres post-traumatic și psihoză. Știți ce am observat că aveau în comun toate? Lipsa somnului.

Una din mame spunea că unul din efectele privării de somn a fost perceperea unei „realități modificate”. O altă mamă mărturisea că în primele 3 zile de viață ale bebelușului, aceasta nu a dormit deloc, iar nimeni nu a observat acest lucru, pentru că se afla într-o rezervă de spital, singură. Ea a fost cea care în decurs de câteva zile a dezvoltat psihoză.

Privarea de somn, sau insomniile, nu sunt totuna cu atunci când pierzi o noapte într-un club, apoi dormi o zi și îți revii. Deși organismul suferă ceva modificări chiar și după o noapte pierdută.

Oamenii cred că în cazul proaspetelor mămici, lipsa unui somn de calitate, regulat, duce la depresie sau anxietate. Greșit! De fapt cercetătorii americani au demostrat că mamele au unele stări de neliniște, sunt preocupate de propriul copil abia născut; ele dezvoltă unele sentimente de vinovăție care le fac să creadă că nu sunt mame suficient de bune, sunt preocupate de hrănirea copilului etc. Ei bine, toate astea duc la apariția anxietății, iar anxietatea duce la depresie. Iar lipsa somnului este principalul factor ce antrenează acest cerc vicios. De ce am ales să scriu despre asta? Pentru că pe mine lipsa somnului m-a dus la limita dintre anxietate și depresie. Cu un copil de 6 ani care-mi cerea toată atenția și nu înțelegea ce se petrece de nu o mai primește, și de ce e mama ei atât de obosită, nervoasă, de ce plânge mai mereu și nu mai e capabilă să fie coerentă în discuții banale.. și un nou-născut care plângea, voia non-stop la sân, nu dormea aproape niciodată, eu simțeam că mă prăbușesc. Și la propriu și la figurat. Toți din jur îmi spuneau să apelez la familie pentru ajutor. Dar în mintea mea era întrebarea: „cam cum naiba să-l fac pe al meu soț să alăpteze? Ori pe mama? Ori pe tata?! 😳🙈” .. lucrurile nu stau chiar așa..

Așadar, mama naște, apoi vine acasă cu un bebeluș despre care nu știe nimic (chiar dacă e la al doilea copil – cazul meu), decât că este al ei, trebuie să-l hrănească, să-l îngrijească, să fie convinsă că face o treabă bună, să fie și soție pentru soț, să fie gazdă bună pentru toți cei ce vor să vină în vizită fix a 5-a zi după ce-ai născut (băi dar fix în primele zile după ce ai ajuns acasă din maternitate, că mai târziu cine știe pe unde ascunzi copilul?! 🙈🤦‍♀️)

{Apropos de chestia asta.. ce oare căutați băi oameni buni în vizită la o proaspătă mămică care nu vrea altceva decât să stea cu țâțele pe afară după fiecare alăptat pentru că are răni cum numai ea știe să le suporte? Ce vreți să vedeți la o mamă obosită și un copil care doar lipit de ea vrea să stea? De ce nu dați un telefon să întrebați dacă îi puteți aduce ceva de mâncare? Ori să îi plimbați copilul o oră afară cât să ațipească și ea? Ori să-i dați cu aspiratorul? Sau să-i luați niște Garmastan de la farmacie.. sau să-i duceți gunoiul ori să-i faceți un masaj? Nuuu.. voi vreți să veniți în vizită ca la cineva care tocmai s-a întors din concediu.. stați acasă, oameni buni, dacă nu puteți face niciunul din lucrurile de mai sus!}

Sunt unele zone în lumea asta, unde proaspetele mămici (lehuzele) după ce nasc sunt obligate să se odihnească, să-și recapete puterile, să își revină fizic și psihic, să nu facă nimic altceva decât să-și alăpteze copilul. Li se pregătesc mesele, sunt răsfățate cu masaje etc. Si asta cam 40 de zile după naștere. Ei, și la noi undeva în mediul rural, pe vremuri, la fel se proceda. Însă femeia zilelor noastre, mama, trebuie să se îngrijească de copilul nou-născut, de casă, de ceilalți copii, de mâncare, de soț, de teme, de mama naibii mai știe de ce altceva 🤦‍♀️

Importanța sănătății fizice și mentale a mamei este ignorată. Din acest motiv apar în mass-media tot mai des cazuri de sinucideri ori alte tragedii în care sunt implicate proaspete mămici.

Suntem experți în a judeca și a arăta cu degetul. Dar voi, ăștia care judecați o mamă spunând că „ce e mare lucru să faci ce face ea”, vă propun să gâdiți înainte de scoate balivernele pe gură.. Haideți să nu mai torturăm mamele! Să nu mai ignorăm aceste probleme care pot deveni cu adevărat grave. Mamele trebuiesc prețuite, ajutate, înțelese și tratate cu respect! Concediul de maternitate nu este un concediu de relaxare, așa că taților/soților, încurajați-vă partenerele să se odihnească, să doarmă, fugăriți musafirii, stingeți luminile, făceți-i un ceai mamei, mergeți la plimbare cu copilul și lăsați-o să se odihnească. Aduceți-i copilul doar când trebuie hrănit. Vă veți face tuturor un bine așa. Prețul pe care îl veți plăti dacă nu faceți toate astea, ar putea fi sănătatea mintală a femeii de lângă voi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s