Despre mine cu de toate | Între Mămici

Sunt o „grămăzenie” de lucruri.

Chiar sunt.

Știu că sunt.

Întotdeauna îmi amintesc cât pot și ce pot.

Sunt pur și simplu fascinată de lucruri mărunte, simple.. mă emoționează toate acțiunile făcute din suflet și cu suflet.

Am zeci de mii de idei ce-mi tranzitează creierul în fiecare moment.

Vorbesc tare și repede, gândesc la fel.. tastez și mai repede 🙈😁

Cânt cu tot suflul plămânilor, indiferent că-s cu mândrele mele, ori singură, ori cu prietenii..

Când simt că lumea mi se prăbușește la picioare, mă opresc și analizez: ori nu am mâncat, ori nu am dormit.. atunci se dezlănțuie jihadul. 😁 Mănânc ori dorm.. apoi redevin eu. ☺️🌞

Sunt genul acela care trimite 10 mesaje unul după altul, folosesc excesiv emoji-urile și semnul exclamării ‼‼🙈 Uneori lucrez extrem de mult la detalii, doar pentru a ieși totul magic, așa cum îmi dictează mie mintea.. planific totul în cele mai mici amănunte, uit să-mi notez lucruri importante, pic pe gânduri când îți e lumea mai dragă..

Mă scuz tot timpul.

Vorbesc prea mult.

Îmi planific și timpul pe care fizic nu-l am.

Despic firul în 1658.. nu în 16 😁

Am un milion de „de ce-uri” care îmi sperie somnul, visele..

Încerc constant lucruri noi, care mi se par creative ori care-mi pun neuronii în mișcare. De ce? Mi-e frică să nu îmbătrânesc și să nu mai fiu capabilă 😁🙈😂

Văd haine pe care știu că e posibil să nu le port vreodată, ori care nu mi se potrivesc, dar îmi plac maxim, și, uneori, fac greșeala de a le cumpăra. Fiecare film nou pe care îl văd mi se pare „cel mai bun din toate pe care le-am văzut”.

Îmi plac melodiile noi, le ascult și le cercetez versurile, încercând astfel să descopăr sensul mai profund. Citesc. Povestesc. Ascult. 😊

Uit să merg liniștit. Și atunci când ies să mă plimb, o fac în fugă.

Sunt plină de energie, las baltă în baie atunci când fac un duș.. Toate astea, la un moment dat, le-am urât la mine. Tot ce-am descris mai sus, m-a făcut să mă învinovățesc și să cred că sunt o ciudată. Mă întrebam cum e mai bine: să fiu singură în nebunia mea, sau alături de ceilalți?! Am ales să stau aproape de ceilalți. Cred că aveam nevoie de aprobarea lor că nu e nimic în neregulă cu mine, să primesc validarea că sunt normală.

Am crezut că a fi prea mult, nu e tocmai o calitate. Am crezut că acesta e motivul din cauza căruia am fost înțeleasă uneori greșit. Așa că, mi-am făcut o mică „resetare”. Am încetat să-mi tot repet că pot mai mult, încă puțin, încă 5 minute.. mi-am înfrânat emoțiile, mi-am impus să nu mă mai desfășor oricum și oricând. Cred că asta este maturizarea emoțională de care am avut nevoie pentru a face față oamenilor din jurul meu, societății, mediului.

Ofer mai greu, iert și mai greu, muncesc mai mult, râd mai cu poftă, mă complic fără motiv dar îmi revin repede.

Visez mult și cu tărie.

Trăiesc din plin și iubesc cu tot sufletul, ori deloc.

Nu este absolut nimic în neregulă cu toate astea.

Suntem atât de diferiți, și este minunat că e așa. Poți spune „da” sau „nu”, în funcție de ce simți. Nu sunt obligată să plac pe oricine, să iubesc pe oricine. Nu e nimic rău în a fi empatic, în a simți durerea celor de lângă tine. Nu e nimic absurd să plângi pentru suferința unui necunoscut.

Sunt OM.

Sunt iubire, frumusețe, emoție, empatie, pasiune, bucurie.

N-am să mă ascund, n-am să mă sfiesc, n-am să fug. Nu mă voi întoarce și nu voi încerca să fiu altcineva decât ceea ce sunt.

Asta sunt eu.. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s