Am uitat să ne bucurăm de propriile plăceri, ne învinovățim și spunem că asta înseamnă să fii mamă.. hmm! Ba nu!
Gata!
Am uitat să ne bucurăm de propriile plăceri, ne învinovățim și spunem că asta înseamnă să fii mamă.. hmm! Ba nu!
Gata!
Sara, prima fetiță, cât a fost bebe, a fost copilul care creștea ca la carte. Doarmea tun toată noaptea, mânca la fix 3 ore, și exact cât scria la carte că trebuie să mănânce, nu plângea, se juca.. și-mi ziceam pe atunci: „Doamne, ce ușor se cresc copiii!”. Mai auzeam câte o mămică care-mi spunea că e traumatizată, pentru că de când a născut, nu mai doarme 😳. Jur că nu înțelegeam.. sau că între 3 și 5 dimineața, copilul vrea joacă.. 🙈 Well, la a doua fetiță, am înțeles cum este să ai un copil care nu doarme, care plângeeee, care stă treaz între 3 și 5 dimineața și vrea joacă 😩. Toată lumea îmi spunea „să rezist!” că va trece.. WTF?! .. cum naiba să rezist când în 3 zile am 5 ore de somn adunate, când urlă și nu știu de ce urlă, când tocmai la 3 dimineața vrea joacă?!.. atunci am înțeles că proaspetele mămici sunt torturate.
„Mami, stai aici lângă mine cât mănânc, te roooog?” – m-a întrebat fetița mea.. stătea la masă, servind micul dejun, în timp ce eu mă agitam prin bucătărie, încercând să rezolv din treburi, curățând și încercând, totodată, să îi acord și ei atenție (nu reușesc însă niciodată 😔). „Am să vin, mami, lasă-mă să termin ce am de făcut aici, mai întâi!”, i-am zis. Am încercat să strâng mai repede, să termin ce aveam de făcut. „Mami, te rog! Vino lângă mine!” – m-am oprit, m-am întors către ea, și i-am văzut fățuca dulce și ochișorii ce tânjeau după mine.
Uneori îmi place să fiu singură..
Lucrul ăsta mă ajută să-mi fac un „recharge” câteodată. Mai mult decât atunci când sunt într-un grup de prieteni.. mai mult decât a fi oriunde altundeva..
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, n-am fi existat naibii niciunul din noi.. A fost odată o mamă, care era epuizată de oboseală și de toate treburile pe care le tot făcea zi de zi.
Am fost întrebată de o amică, acum ceva vreme, în timp ce discutam despre copii, despre părințeală, despre cum e să fii mamă, ce înseamnă „e greu, dar merită!”?
Copilele mele dragi,
Mă trezesc uneori dimineața și vă văd cum ați crescut parcă peste noapte. Fața voastră are trăsături mai bine definite, ochii par să fie mai maturi și să înțeleagă mai multe, vă amintiți să vă spălați pe dinți fără să fie necesar să vă zic eu. Wow!
Am tot auzit, de când sunt mamă, că femeile care stau acasă și își cresc copiii, au un sentiment de vinovăție.. se simt vinovate că le cheltuie banii soților lor.. mda! 🤦♀️