Tortura proaspetelor mame – Între Mămici

Sara, prima fetiță, cât a fost bebe, a fost copilul care creștea ca la carte. Doarmea tun toată noaptea, mânca la fix 3 ore, și exact cât scria la carte că trebuie să mănânce, nu plângea, se juca.. și-mi ziceam pe atunci: „Doamne, ce ușor se cresc copiii!”. Mai auzeam câte o mămică care-mi spunea că e traumatizată, pentru că de când a născut, nu mai doarme 😳. Jur că nu înțelegeam.. sau că între 3 și 5 dimineața, copilul vrea joacă.. 🙈 Well, la a doua fetiță, am înțeles cum este să ai un copil care nu doarme, care plângeeee, care stă treaz între 3 și 5 dimineața și vrea joacă 😩. Toată lumea îmi spunea „să rezist!” că va trece.. WTF?! .. cum naiba să rezist când în 3 zile am 5 ore de somn adunate, când urlă și nu știu de ce urlă, când tocmai la 3 dimineața vrea joacă?!.. atunci am înțeles că proaspetele mămici sunt torturate.

Continuă lectura

Am două cezariene. Asta mă face o mamă mai puțin bună? 🤷‍♀️

Cezariana a fost inventată de femeile din Africa, cu multe secole în urmă. Moașele, împreună cu chirurgii din Tanganyika și din zona lacului Victoria, au perfecționat această procedură prin care femeile pot da naștere copiilor, acum câteva sute de ani. 

Atunci când o gravida nu reușea să nască natural, aceștia o sedau folosind cantități foarte mari de alcool din banane. O legau pe mamă de pat pentru a rămâne în siguranță, sterilizau un cuțit la flacără și apoi făceau incizia. Totul se petrecea foarte rapid dar cu foarte mare atenție, pentru a preveni o hemoragie abundentă sau afectarea altor organe.

Continuă lectura

Emoțiile primei sarcini – trimestrul 3

57fe29f78a6db_57fe29f78a724Cât de mare poate fi o burtă mare? Hmm..?!
De prin luna a opta, lucrurile „s-au îngreunat”. La modul că aveam senzația permanentă că trag un camion după mine. Când începusem să mă obișnuiesc cu starea de bine, cu tot ce era mai frumos în sarcină, ceva s-a întâmplat. Dintr-o dată mișcările timide ale bebelușei din burtă, s-au transformat în niste knock-out-uri de toată frumusețea. Și nu exagerez cu nimic când le numesc așa. Eram aproape sigură că nu mai e un singur bebe în burtă, sunt cel puțin trei. O foială permanentă în uterul meu, care oricum era deja cât roata de rezervă a mașinii. Nu-mi puteam explica unde anume s-au „mutat” celelalte organe ale mele?! Inima clar nu mai era la locul ei, simțeam cum pulsează de undeva din spate, înghesuită în plămânul stâng. Continuă lectura

Emoţiile primei sarcini – trimestrul 2

100_4051 (2)
Burtica mea la 25 de sãptãmâni

Pfiu! Gata cu greţurile, vãrsãturile, stãrile de rãu continuu (am crezut multã vreme cã aşa voi rãmâne pentru tot restul vieţii, jur!), migrene, salivaţie excesivã, şi alte alea de m­-au torturat vreme de 16 sãptãmâni. ŞAISPREZECE! M-am trezit într-o dimineaţã atât de fresh, atât de binedispusã, de m-am uitat în oglindã şi am reuşit sã mã deochi singurã. Se instalase paranoia (la câte am putut sã citesc pe internet, era anormal sã nu se instaleze), şi ba mi se pãrea cã nu mai sunt însãrcinatã, ba cã sigur ceva rãu s-a întâmplat. Ce am fãcut? Mi-am sunat soţul, bineînţeles. Nu trebuia sã ia parte şi el la isteria mea şi paranoia ce-mi învãluise mintea mai ceva ca-n primul timestru?! Ba daaa! Continuă lectura

Emoţiile primei sarcini – trimestrul 1

După ce am aflat că sunt însărcinată cu prima fetiță, avalanșa de întrebări, de temeri, de necunoașteri m-a năpădit. Ce urmează? Cum va fi viața noastră după ce nu vom mai fi doi, ci trei? Voi fi o mamă suficient de bună? Ce înseamnă mamă bună? Mă va iubi copilul meu? Pff.. greu! M-am pus pe plâns. Da, da! Femeile insărcinate trec foarte ușor de la bucurie la tristețe, plâng des (uneori fără motiv), nici ele nu mai știu dacă plâng de fericire ori tristeţe. Dau „vina” pe sarcină, de fapt pe schimbările hormonale prin care trec. O tornadă hormonală, să ne înțelegem!

Continuă lectura