#1. Ai avut un weekend relaxant? (WTF?? Părinții nu au weekend-uri!)
Iluzia mamei perfecte
Oprește-te o clipă! Respiră adânc, și privește în jurul tău, la toate mamele pe care le cunoști.. și chiar și la cele pe care nu le cunoști, dar le vezi acolo, în comunitatea ta, pe grupul de sprijin din care faci parte, pe stradă, la școală, la grădiniță, în parc.. imaginează-ți dimineața lor. Ți se pare că au absolut tot ce le trebuie, și-ți lipsește ție, așa-i? Ele au totul..
Copile, tu NU EȘTI punctajul obținut la niciun test..
Acest articol l-am scris pentru toți copiii care simt presiunea notelor, calificativelor, evaluărilor, testelor, concursurilor.. și ce-or mai fi..
Traume de mamă – răspunsul neglijării emoționale din copilărie
Traumele.. Le resimt atunci când fii-mea aia mare țipă la mine când nu-și găsește nu știu ce tricou cu nu știu ce unicorn pe el.. Le resimt atunci când soțul meu vine acasă de la job, intră pe ușă, și are acea figură de om nervos, iritat, dar fără să zică ceva.. Le resimt atunci când părinții mei mă sună să mă ia la rost pentru că nu i-am mai sunat de o vreme să îi intreb ce fac.. Le resimt chiar și atunci când o amică se laudă cu ce a realizat, sau chiar și când cineva îmi face un compliment..
Am fost mama perfectă.. asta, până când am devenit mamă 🙂
Până să devin mamă, aveam o groază de lucruri pe lista mea de „eu așa NU voi face”.. știți și voi cum e cu toate acele femei care îți dau sfaturi despre cum să crești un copil, și cum ar trebui să fii, dar ele nu-s capabile să îngrijească un pește. Da.. eram nominalizată la premiile „Cea mai bună mamă”.. asta până când chiar am devenit una.
Cum e să fii tată de fete (De-ale soțului)
Uneori, chestia asta vine ca o bătaie ușoara pe umăr; alteori, aș zice că simt compasiune și durere reală în glasul unora.. de fiecare dată însă, parcă o primesc precum o părere de rău: „pff, omule! Două fete.. ce să zic? Îmi pare rău!.. trebuie să fie greu..” 😯
Divorțul nu mi-a stins inima.. mi-a vindecat-o!
„Știi de ce mi-e teama?
…
De iubire!
Și de singurătate!
Al naibii de tare..” asta mi-a zis atunci, când era încă încătușată în coșmurul relației ei.
Copile, te iubesc într-atât de mult, încât îți pot spune „NU”, ca să poți spune „DA” lucrurilor potrivite
Dragul meu copil, de multe ori poate ți se pare (cum și mie mi se pare, recunosc!) că a-ți spune „nu” este de fapt menirea mea ca mamă. De fapt, chiar este datoria mea (și una pe care o iau foarte în serios!), ca mamă a ta. Pentru mine, termenul „părinte” nu este un substantiv si atât.. este mai degrabă un verb.
Am două cezariene. Asta mă face o mamă mai puțin bună? 🤷♀️
Cezariana a fost inventată de femeile din Africa, cu multe secole în urmă. Moașele, împreună cu chirurgii din Tanganyika și din zona lacului Victoria, au perfecționat această procedură prin care femeile pot da naștere copiilor, acum câteva sute de ani.
Atunci când o gravida nu reușea să nască natural, aceștia o sedau folosind cantități foarte mari de alcool din banane. O legau pe mamă de pat pentru a rămâne în siguranță, sterilizau un cuțit la flacără și apoi făceau incizia. Totul se petrecea foarte rapid dar cu foarte mare atenție, pentru a preveni o hemoragie abundentă sau afectarea altor organe.
