Copilele mele dragi,
Mă trezesc uneori dimineața și vă văd cum ați crescut parcă peste noapte. Fața voastră are trăsături mai bine definite, ochii par să fie mai maturi și să înțeleagă mai multe, vă amintiți să vă spălați pe dinți fără să fie necesar să vă zic eu. Wow!
Am tot auzit, de când sunt mamă, că femeile care stau acasă și își cresc copiii, au un sentiment de vinovăție.. se simt vinovate că le cheltuie banii soților lor.. mda! 🤦♀️
Oprește-te o clipă! Respiră adânc, și privește în jurul tău, la toate mamele pe care le cunoști.. și chiar și la cele pe care nu le cunoști, dar le vezi acolo, în comunitatea ta, pe grupul de sprijin din care faci parte, pe stradă, la școală, la grădiniță, în parc.. imaginează-ți dimineața lor. Ți se pare că au absolut tot ce le trebuie, și-ți lipsește ție, așa-i? Ele au totul..
Acest articol l-am scris pentru toți copiii care simt presiunea notelor, calificativelor, evaluărilor, testelor, concursurilor.. și ce-or mai fi..
Traumele.. Le resimt atunci când fii-mea aia mare țipă la mine când nu-și găsește nu știu ce tricou cu nu știu ce unicorn pe el.. Le resimt atunci când soțul meu vine acasă de la job, intră pe ușă, și are acea figură de om nervos, iritat, dar fără să zică ceva.. Le resimt atunci când părinții mei mă sună să mă ia la rost pentru că nu i-am mai sunat de o vreme să îi intreb ce fac.. Le resimt chiar și atunci când o amică se laudă cu ce a realizat, sau chiar și când cineva îmi face un compliment..
Până să devin mamă, aveam o groază de lucruri pe lista mea de „eu așa NU voi face”.. știți și voi cum e cu toate acele femei care îți dau sfaturi despre cum să crești un copil, și cum ar trebui să fii, dar ele nu-s capabile să îngrijească un pește. Da.. eram nominalizată la premiile „Cea mai bună mamă”.. asta până când chiar am devenit una.
Uneori, chestia asta vine ca o bătaie ușoara pe umăr; alteori, aș zice că simt compasiune și durere reală în glasul unora.. de fiecare dată însă, parcă o primesc precum o părere de rău: „pff, omule! Două fete.. ce să zic? Îmi pare rău!.. trebuie să fie greu..” 😯
„Știi de ce mi-e teama?
…
De iubire!
Și de singurătate!
Al naibii de tare..” asta mi-a zis atunci, când era încă încătușată în coșmurul relației ei.
