„Știi de ce mi-e teama?
…
De iubire!
Și de singurătate!
Al naibii de tare..” asta mi-a zis atunci, când era încă încătușată în coșmurul relației ei.
iubire
Copile, te iubesc într-atât de mult, încât îți pot spune „NU”, ca să poți spune „DA” lucrurilor potrivite
Dragul meu copil, de multe ori poate ți se pare (cum și mie mi se pare, recunosc!) că a-ți spune „nu” este de fapt menirea mea ca mamă. De fapt, chiar este datoria mea (și una pe care o iau foarte în serios!), ca mamă a ta. Pentru mine, termenul „părinte” nu este un substantiv si atât.. este mai degrabă un verb.
Gânduri în ajun de Paște
Mâine este Paștele.. stau în bucătărie și urmăresc aluatul de cozonac cum crește. Îmi vin în minte o mie de gânduri.. lucru care, până acum vreo 10 ani, nu se întâmpla.
Make love, not war! :)
Sexul a rămas încă un subiect tabu. Mai ales după doi copii, când unul, de șapte ani, este de-o curiozitate copleșitoare, iar altul, de un an și puțin, care stă lipit de tine.. Știu că orice soț în condiții asemanătoare își dorește mai mult sex. Dar nu același lucru îl vrea orice soție.. Chestia asta cu sexul e controversata, bărbații o văd într-un fel, femeile în altul.. Continuă lectura
E uşor să te îndrăgosteşti.. greu este să păstrezi iubirea
Atunci când simți primii fiori ai dragostei, acei fluturi în stomac, ai vrea așa să nu se termine niciodată. Te simți în al nouălea cer, fericit până peste poate. Nu te saturi să trăiești toate astea zi de zi, clipă de clipă. Suntem dispuși să fim de-o amabilitate de nedescris cu „iubi”. 🙂 Continuă lectura
Baby on board!
Pfoai! Cât am așteptat momentul ăsta!
Visam să mă văd acasă, legănându-mi copila, cântântu-i, hrănind-o, alintând-o, ieșind ca o zână afară, plutind pe un norișor de fericire, prezentând-o lumii ca pe „trofeul suprem”, iar ea râzând către lume. Așteptam să vină „tati” acasă (of course, „iubi”/”puiu”/”soțule”/”dragule”/”bă bărbate” se transformă automat în „tati”) să mă găsească în pragul ușii în cea mai sexy rochie cu cel mai generos decolteu, cu acel ruj roșu pe buze cumpărat doar pentru ocazii speciale, cu cina pe masă, copilul vesel, bla bla bla.. Hello!! Wake up!
Mama
Îmi privesc copiii mutã de uimire. Sunt atât de perfecte încât mã întreb deseori ce am fãcut sã merit aşa minuni, aşa daruri nepreţuite?! Sunt un om normal, cu trãiri fireşti, cu stãri de bine şi uneori de mai puţin bine, cu frustrãri, cu angoase, cu emoţii puternice.. dar, spre deosebire de alţii, sunt un om foarte norocos!
