Oare sunt defectã?!

Atunci când îți dorești să devii mamă, începi să te „documentezi” cu referire la ce presupune. Și credeți-mă, ai nevoie de studiu intens și îndelung. Cum ți se schimbă viața? Cum va fi relația de cuplu după bebe? Cum vei face față ritmului de viață (mai ales dacă ești o fire cu tabieturi și nu prea poți renunța la ele, așa cum sunt eu)? Cum ar fi să ai gemeni? Dar tripleți? Cum, necum, din momentul în care vezi cele două liniuțe pe testul de sarcină, pui punct vieții de până atunci, și deschizi un nou capitol. Dar până la noul capitol, eu eram foarte curioasă să aflu cam ce simți, cum îți dai seama de faptul că ești însărcinată, asta înainte de a-ți face testul. Continuă lectura

Emoțiile primei sarcini – trimestrul 3

57fe29f78a6db_57fe29f78a724Cât de mare poate fi o burtă mare? Hmm..?!
De prin luna a opta, lucrurile „s-au îngreunat”. La modul că aveam senzația permanentă că trag un camion după mine. Când începusem să mă obișnuiesc cu starea de bine, cu tot ce era mai frumos în sarcină, ceva s-a întâmplat. Dintr-o dată mișcările timide ale bebelușei din burtă, s-au transformat în niste knock-out-uri de toată frumusețea. Și nu exagerez cu nimic când le numesc așa. Eram aproape sigură că nu mai e un singur bebe în burtă, sunt cel puțin trei. O foială permanentă în uterul meu, care oricum era deja cât roata de rezervă a mașinii. Nu-mi puteam explica unde anume s-au „mutat” celelalte organe ale mele?! Inima clar nu mai era la locul ei, simțeam cum pulsează de undeva din spate, înghesuită în plămânul stâng. Continuă lectura

Emoţiile primei sarcini – trimestrul 2

100_4051 (2)
Burtica mea la 25 de sãptãmâni

Pfiu! Gata cu greţurile, vãrsãturile, stãrile de rãu continuu (am crezut multã vreme cã aşa voi rãmâne pentru tot restul vieţii, jur!), migrene, salivaţie excesivã, şi alte alea de m­-au torturat vreme de 16 sãptãmâni. ŞAISPREZECE! M-am trezit într-o dimineaţã atât de fresh, atât de binedispusã, de m-am uitat în oglindã şi am reuşit sã mã deochi singurã. Se instalase paranoia (la câte am putut sã citesc pe internet, era anormal sã nu se instaleze), şi ba mi se pãrea cã nu mai sunt însãrcinatã, ba cã sigur ceva rãu s-a întâmplat. Ce am fãcut? Mi-am sunat soţul, bineînţeles. Nu trebuia sã ia parte şi el la isteria mea şi paranoia ce-mi învãluise mintea mai ceva ca-n primul timestru?! Ba daaa! Continuă lectura

Emoţiile primei sarcini – trimestrul 1

După ce am aflat că sunt însărcinată cu prima fetiță, avalanșa de întrebări, de temeri, de necunoașteri m-a năpădit. Ce urmează? Cum va fi viața noastră după ce nu vom mai fi doi, ci trei? Voi fi o mamă suficient de bună? Ce înseamnă mamă bună? Mă va iubi copilul meu? Pff.. greu! M-am pus pe plâns. Da, da! Femeile insărcinate trec foarte ușor de la bucurie la tristețe, plâng des (uneori fără motiv), nici ele nu mai știu dacă plâng de fericire ori tristeţe. Dau „vina” pe sarcină, de fapt pe schimbările hormonale prin care trec. O tornadă hormonală, să ne înțelegem!

Continuă lectura