Emoțiile primei sarcini – trimestrul 3

57fe29f78a6db_57fe29f78a724Cât de mare poate fi o burtă mare? Hmm..?!
De prin luna a opta, lucrurile „s-au îngreunat”. La modul că aveam senzația permanentă că trag un camion după mine. Când începusem să mă obișnuiesc cu starea de bine, cu tot ce era mai frumos în sarcină, ceva s-a întâmplat. Dintr-o dată mișcările timide ale bebelușei din burtă, s-au transformat în niste knock-out-uri de toată frumusețea. Și nu exagerez cu nimic când le numesc așa. Eram aproape sigură că nu mai e un singur bebe în burtă, sunt cel puțin trei. O foială permanentă în uterul meu, care oricum era deja cât roata de rezervă a mașinii. Nu-mi puteam explica unde anume s-au „mutat” celelalte organe ale mele?! Inima clar nu mai era la locul ei, simțeam cum pulsează de undeva din spate, înghesuită în plămânul stâng. Continuă lectura

Baby on board!

06b05cf138f9c282ed49a9b386a1875dPfoai! Cât am așteptat momentul ăsta!
Visam să mă văd acasă, legănându-mi copila, cântântu-i, hrănind-o, alintând-o, ieșind ca o zână afară, plutind pe un norișor de fericire, prezentând-o lumii ca pe „trofeul suprem”, iar ea râzând către lume. Așteptam să vină „tati” acasă (of course, „iubi”/”puiu”/”soțule”/”dragule”/”bă bărbate” se transformă automat în „tati”) să mă găsească în pragul ușii în cea mai sexy rochie cu cel mai generos decolteu, cu acel ruj roșu pe buze cumpărat doar pentru ocazii speciale, cu cina pe masă, copilul vesel, bla bla bla.. Hello!! Wake up!

Continuă lectura